Barajul Vidraru

Barajul Vidraru a fost construit in perioada regimului comunist intre anii 1961-1966,cu mari sacrificii,pe santierele de constructie si-au pierdut viata un numar de 20 muncitori.

A fost un magnet al resurselor financiare ale acelei perioade,costurile constructiei ridicandu-se la 1,4 miliarde de lei,atunci…

In zilele noastre un echivalent in euro de aproximativ 450 milioane.

Milioanele de tone de piatra excavata,miile de ore de munca si cei 5 ani de constructie precum si natura ce inconjoara locatia lacului de acumulare Vidraru,fac din acesta o atractie turistica demna de vizitat.

Lacul de acumulare cu o lungime de 28 km si barajul cu o inaltime de 167 metri este al cincelea baraj de acest gen din lume,ca inaltime.

Barajul Vidraru este proiectat sa reziste la un cutremur de 9 grade,si are construita o hidrocentrala la 100 metri sub pamant,situata sub nivelul albiei Argesului,fiind unica de acest fel in Romania.

Castelul Peles

Castelul Peleş din Sinaia, resedinta de vara a regilor Romaniei, a fost construit la dorinţa regelui Carol I al României (1866 – 1914), dupa planurile arhitecţilor Johannes Schultz şi Karel Liman, şi a fost decorat de celebrii decoratori J.D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz si Berhard Ludwig din Viena.

Castelul Peleş poate fi considerat cel mai important edificiu de tip istoric din România, având caracter de unicat şi este, prin valoarea sa istorică şi artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumatati al secolului al XIX-lea.

Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumuseţea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăşte construirea unui castel într-un loc retras şi pitoresc: Piatra Arsă. Caţiva ani mai tarziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitectului Wilhelm von Doderer. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apa sau alunecarile de teren.

Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate cateva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede romanesti cu chipul lui Carol I.

În 1883 are loc inaugurarea oficiala a Peleşului, pe care domnitorul l-a vazut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar aşezarea sa pe Valea Prahovei nu era întamplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea graniţa României cu Austro Ungaria. Însa, în viitor, după unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul se va găsi chiar în inima ţării.

Peleşul va capăta apoi o tot mai mare importanţă, devenind reşedinţa de vara a familiei regale române, care petrecea aici destul de multă vreme, de obicei din mai pana în noiembrie. Aici s-au ţinut importante întruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroana din 1914 (cand s-a hotărât neutralitatea României din primul razboi mondial, care tocmai începuse) şi 1925.

Castelul a găzduit multe personalităţi ale vremii, scriitori, muzicieni, dar şi regi şi regine. Cea mai importantă vizită a fost aceea a bătrânului împărat al Austro-Ungariei, Franz Joseph, în 1896. Acesta a facut o mulţime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumuseţea şi bogaţia castelului. În 1906 se astepta o noua vizită a împăratului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat la castel apartamentul imperial, însă vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc.

Chiar dupa inaugurarea sa din 1883, Peleşul va mai suferi modificări, extinzandu-se mereu. La forma actuală se ajunge abia în 1914 (anul morţii regelui Carol I). Castelul are 160 de camere şi mai multe intrări şi scări interioare. Turnul central măsoară nu mai putin de 66 de metri înalţime. Pe lângă Peleşul propriu-zis, în zonă au mai fost înălţate încă două construcţii mai mici, Pelişorul şi Foişorul.

Pelesul are si o sala de teatru, cu o mica scena si 60 de locuri, plus loja regala. Castelul avea dotari foarte moderne pentru epoca in care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticla al holului de onoare este mobil, putand fi actionat de un motor electric. Inca din 1883, castelul are incalzire centrala.

Pe lângă castel au fost construite Pelişorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foişor, Grajdurile, Uzina Electrică, şi Vila Şipot. Până la terminarea castelului (1883), Regele Carol I şi Regina Elisabeta, au locuit la casa de vânătoare, terminată înaintea castelului. Datorită uzinei electrice proprie Peleşul a fost primul castel electrificat din Europa.

Peleşul a avut o importanţă deosebită pentru istoria ţării noastre. Aici s-a nascut, în 1893, viitorul rege Carol al II-lea (1930 – 1940), primul rege al dinastiei născut pe pământ românesc şi al doilea botezat în religia ortodoxă. În 1921, la Foişor, s-a născut fiul său, regele Mihai I. În 1921, are loc la Peleş, nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea, la care participă o mulţime de personalităţi ale vremii, inclusiv primul ministru de atunci, Nicolae Iorga. Doi ani mai tarziu au loc serbarile semicentenarului castelului Peleş (50 de ani de la începerea lucrărilor).

Castelul va rămâne reşedinţă a familiei regale până în 1948, când este confiscat de regimul comunist. În 1953, Peleşul va deveni muzeu, dar trebuie spus ca el putea fi vizitat, încă de pe vremea regelui Carol I. În 1990, şi Pelişorul este deschis publicului spre vizitare.

Un calcul sumar arată că între 1875 şi 1914 s-au cheltuit la Peleş peste 16 milioane de lei-aur.

Este interesant de observat că Ceauşescu a vizitat castelul destul de rar. O poveste care circula în anii ‘80 spunea ca soţii Ceausescu ar fi dorit să-şi stabilească o reşedinţă de protocol la Peleş.

Cunoscandu-se faptul ca aceştia aveau mania de ordona tot felul de demolari şi schimbări, muzeografii i-au speriat spunandu-le ca în interiorul Castelului este o ciuperca ce atacă elementele din lemn şi este foarte dăunătoare omului. În fapt, adevarul este ca o ciuperca atacase grinzile cladirii din cauza umezelii şi a neaerisirii. Din acest motiv au demarat lucrările de restaurare, fiind înlocuită structura de rezistenţă din holul de onoare şi din sufrageria de la parter. Prudenţi, soţii Ceauşescu au petrecut o singura noapte la Castel, dormind în Foişor.

După Revoluţia din decembrie 1989, Castelul Peles si Pelisor au fost re-integrate în circuitul turistic. În 2006, guvernul român a anunţat retrocedarea castelului fostului rege Mihai I de România. Imediat dupa re-obţinerea titlului de proprietate, au început negocierile şi Peleş-ul a revenit în proprietatea statului român ca muzeu istoric. În schimb guvernul român a acordat 30 de milioane de euro Casei Regale a României

Localizarea

Castelul Peleş este situat în Sinaia (la 44 km de Braşov şi la 122 km de Bucureşti) iar pe şosea se alege Drumul european E60 sau DN1. Pe calea ferată există numeroase curse care din Ploieşti intră pe Valea Prahovei, iar Statiunea Sinaia este una dintre destinaţii.

Vizitatorii beneficiază de un tur extins al spaţiilor de la parter şi etaj I, cu ghidaj în cinci limbi străine. În luna noiembrie Castelul Peleş este închis pentru curaţenia generală.

Tocanita munteneasca

Tocanita de vitel cu cartofi, rosii, morcovi si ardei, imniresmata cu cimbru, foi de dafin si patrunjel tocat.

Ingrediente

  • 1 kg de pulpa de vitel;
  • 500 g de cartofi;
  • 3 morcovi;
  • 2 ardei grasi;
  • 400 g de rosii in bulion sau rosii proaspete decojite;
  • 1 lingura de bulion;
  • 100 ml de ulei;
  • 2 foi de dafin;
  • 1 lingurita de cimbru;
  • 1 legatura de patrunjel;
  • sare si piper.

Mod de Preparare Tocanita munteneasca

  • carnea se spala, se taie cuburi si se pune intr-o cratita cu ulei, la prajit; se toarna o cana de apa si se fierbe carnea pana se evapora lichidul;
  • se adauga ceapa taiata marunt, morcovii si ardeii grasi, taiati cubulete;
  • dupa 5 minute se pun bulionul, rosiile, foile de dafin si cimbrul, lasand sa fiarba 45 de minute;
  • se adauga cartofii cubulete, sare si piper;
  • dupa ce au fiert cartofii, se presara patrunjel tocat.

Mămăligă în straturi

INGREDIENTE

  • 50 g unt
  • 4 ouă
  • 200 g piept fiert de porc
  • 1 cârnat
  • 250 g telemea
Pentru garnitură:
  • sare
  • 250 g mălai
Pentru mămăligă
  • 1 litru apă

PREPARARE

  1.  Pentru mămăligă, se pune apă cu sare la fiert şi, când dă în clocot, se toarnă și mălaiul în ploaie, amestecând cu telul. Se lasă la fiert.
  2.  Între timp, se prăjesc cărnurile doar în grăsimea pe care o lasă pieptul de porc.
  3.  Se unge cu unt un vas de cuptor şi apoi se pun straturi alternative de mămăligă, brânză trecută prin răzătoare și cârnaţi, până la epuizarea ingredientelor.
  4.  Ultimul strat trebuie să fie de mămăligă care se unge cu puţin unt. Se dă la cuptor pentru 30 minute. Se aduce la masă cu ouă ochiuri deasupra.

Răcitură muntenească

INGREDIENTE

  • sare
  • 1 ou fiert tare
  • 200 g mazăre fiartă
  • 1 căpăţână usturoi
  • 4 morcovi
  • 2 cepe
  • 400 g carne macră de porc
  • 1/2 cap de porc cu ureche
  • 4 picioare porc
  • piper

PREPARARE

1. Picioarele şi capul se pârlesc la flacăra aragazului, se răzuie şi se spală în mai multe rânduri în apă rece, până ce sunt albe şi curate. Apoi, capul se taie.
2. Carnea şi extremităţile porcului se pun la fiert în 6 litri de apă rece cu sare. După ce s-a luat spuma care se va forma la suprafaţă, se pun cepele şi morcovii, care se scot înainte de a fi fiartă carnea.
3. Se lasă la fiert până ce carnea se ia de pe oase şi zeama scade la jumătate. Carnea se scoate, se aruncă oasele şi ceapa şi ce rămâne se taie bucăţi mici. Usturoiul se pisează şi se pune în zeama în care a fiert carnea. Se lasă aşa 15-20 de minute, după care se strecoară şi se potriveşte gustul de piper.
3. În patru vase se pune pe fund o felie de ou fiert şi apoi mazăre şi rondele de morcovi. Se pun carnea şi bastonaşe de morcovi şi apoi se toarnă zeamă. Se acoperă şi se dau la rece, dacă este posibil nu în frigider.

Tochitura olteneasca

Mancare olteneasca cu carne de porc, ceapa, vin alb si ardei iute, numai buna pentru un pranz satios.

Ingrediente

  • 750 g de carne de porc;
  • 500 g de ceapa;
  • 100 g de untura;
  • 50 g de usturoi;
  • 50 g de bulion;
  • 25 g de ardei iute pisat;
  • 100 ml de vin alb;
  • 50 g de sare.

Mod de Preparare Tochitura olteneasca

  • carnea se taie bucati si se pune la prajit in untura fierbinte;
  • ceapa se toaca marunt si, cand carnea este aproape gata, se adauga peste si se calesc impreuna;
  • se adauga apoi bulionul si se stinge cu apa;
  • se lasa sa fiarba si se potriveste cu sare;
  • usturoiul se taie marunt si se adauga fierturii, impreuna cu piperul si ardeiul pisat;
  • se mai fierbe cateva clocote, dupa care se adauga vinul.

Coloana Infinitului

Coloana Infinitului sau Coloana fără sfârșit este o sculptură a artistului român Constantin Brâncuși, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinitului, Poarta sărutului și Masa tăcerii concepute și executate de acesta. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 16 module octaedrice suprapuse, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câte o jumătate de modul. Modulele erau numite „mărgele” de către autorul lor, Brâncuși

Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroșani (ACP). Șeful proiectului a fost inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan, proiectul de execuție și calculele au fost făcute de inginerul Nicolae Hasnas, execuția stâlpului central a fost coordonată de maistrul-șef Ion Romoșan iar execuția modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare directă cu Brâncuși, care sosise de la Paris special pentru a supraveghea turnarea coloanei.

Elementele componente ale coloanei sunt următoarele:

  • Nucleulmetalic din țeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m și 9,4 m.
  • Fundațiadin beton, care ajunge la adâncimea de 5 m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 m, orientată în jos. Asa zisa țeavă pătrată care formează nucleul metalic este de fapt un cheson, realizat din patru profile de oțel cornier cu aripi egale, poziționate astfel încât să formeze un pătrat. Țeava pătrată astfel formată este căptușită, prin nituire, atât pe interior cât și pe exterior cu tablă groasă de 20 cm. Cele trei tronsoane se asamblează unul în prelungirea celuilalt cu ajutorul unor șuruburi și piulițe. Numărul niturilor folosite la căptușire este de ordinul miilor, aceste nituri fiind montate la un pas de 10 cm fiecare nit față de celălalt nit.
  • „Mărgelele”(cum le numea Brâncuși) din fontă, „înșirate” pe nucleu, în număr de 17:
    • Un semielement de bază, cu înălțimea de 136 cm;
    • 15 moduleoctaedrice, cu înălțimea de 180 cm fiecare;
    • Un semielement la vârf cu înălțimea de 90 cm, acoperit cu un capac.

Alămirea Coloanei s-a făcut la fața locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România și a fost adusă special din Elveția. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + „mărgele”) este de 29 173 kg.

Comanditara lucrării a fost Aretia Tătărescu (prin Societatea „Liga Națională a Femeilor Gorjene”), care i-a acordat lui Brâncuși deplină libertate de acțiune și l-a ajutat să obțină sprijinul financiar necesar.

În anii ’50, guvernul român, sub influența sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuși ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată pus în aplicare.

Poarta sărutului

Poarta sărutului este o sculptură în piatră, realizată de Constantin Brâncuși, parte a tripticului Ansamblului Monumental din Târgu Jiu. Lucrarea a fost amplasată pe locul ei în luna octombrie 1937 și a fost sculptată în prima parte a anului 1938, fiind finalizată la 20 septembrie și inaugurată la 27 octombrie 1938.

Poarta sărutului, care se află amplasată pe aleea de la intrarea din parcul orașului, este dăltuită din piatră poroasă, extrasă din carierele aflate în împrejurimi, fiind alcătuită din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijină o arhitravă cu dimensiuni mai mari decât ale coloanelor, având lățimea de 6,45 m, înălțimea de 5,13 m și grosimea de 1,69 m.

Pe fețele fiecărei coloane se regăsește simbolul sărutului, două jumătăți ale unui cerc, atât de caracteristic operei lui Brâncuși. Arhitrava are de asemenea încrustat acest simbol, ca un fel de filigran. În plus, tot în filigran se află încrustații ce aduc cu un fel acoperiș al porții, ca și când poarta ar fi acoperită cu șindrilă. Bolta porții are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, întâlnim continuarea unor forme ovale identice, de parcă ar fi conturul feței și al umerilor.

Poarta sărutului arată ca un arc de triumf, simbolizând triumful vieții asupra morții.

Masa tăcerii

Masa tăcerii, alături de Coloana Infinitului și Poarta Sărutului reprezintă una din cele trei piese de sculptură monumentală ale Ansamblului Monumental din Târgu Jiu a sculptorului român Constantin Brâncuși. Cunoscut și sub numele de Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, ansamblul este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul primului război mondial. Cele trei componente sculpturale monumentale, Masa tăceriiPoarta sărutului și Coloana fără sfârșit, sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime totală de 1.275 m.

Masa tăcerii, lucrată în piatră de Banpotoc, reprezintă masa dinaintea confruntării în bătălia la care urmează să participe combatanții. Timpul este prezent, fiind reprezentat prin dispunerea circulară a celor 12 scaune-clepsidre, care îl măsoară.

Opera a fost realizată în anul 1937, într-o primă versiune, din piatră de Câmpulung, sub forma mesei țărănești, simplă, joasă, din tăblie (200x 45 cm) și picior (160×45 cm), și a fost amplasată în locul celei de astăzi. Nemulțumit probabil, de dimensiunile ei, în 1938 a comandat la un atelier din Deva, după desenele sale, o nouă masă, din piatră de Banpotoc, cu noi dimensiuni ale tăbliei (215×45 cm) și piciorul ei (175×45 cm) pe care n-a amplasat-o astfel. Sculptorul a recurs la o variantă combinatorie care a preluat tăblia primei versiuni drept picior și pe cea a versiunii a doua drept tăblie, asigurându-i astfel o nouă proporție interioară și monumentalitate.

În jurul Mesei tăcerii nu au fost puse scaune decât o dată cu amenajarea versiunii combinatorii.Scaunele, 12 la număr, au fost comandate o dată cu versiunea a doua a mesei, la atelierul din Deva, și au fost realizate din piatră de Banpotoc, cu formă de clepsidră.

În jurul Mesei tăcerii, în 1938, au fost grupate scaunele-clepsidră rotunde, două câte două, dar artistul nu le-a lăsat astfel, punându-le la egală distanță față de masă și între ele, subliniind prezența imaginară a unui cerc semnificativ

Turta de malai din Tara Lovistei

Turta de malai cu gem de prune

Mod de Preparare Turta de malai din Tara Lovistei

• se pune malaiul intr-un vas si se face o adancitura la mijloc, apoi se toarna 200 ml de apa fierbinte si se amesteca cu facaletul sau cu o lingura de lemn, pana se obtine o compozitie ca aceea de mamaliga;
• se adauga sare dupa gust si faina, amestecand;
• amestecul obtinut se intinde intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu faina si se coace la foc potrivit;
• cand este aproape gata, se intinde deasupra turtei gemul de prune si sa mai da la cuptor, pana prinde o crusta.

Ingrediente
• 250 g de malai;
• 3 linguri de faina;
• 6-7 linguri de gem de prune;
• sare.

Petre Tutea
Motto Platforma
"Poporul Roman e una din minunile lui Dumnezeu in marsul Lui pe pamant."

- Petre Tutea



Soft Tehnica + Unitatea de Suport pentru Mediu si Arii Protejate
Platforma online realizata de

Soft Tehnica in colaborare cu Unitatea de Suport pentru Mediu si Arii Protejate