Lectia de literatura

Iubita mea, ce mare întâmplare Şi ce întorsătură de destin, Când mi-ai întins, zâmbind, un buletin De vot în circumscripţia de votare. Erai gingaşă şi erai fragilă, Iar ochii tăi, albaştri viorii, Pândeau atent perverse băbătii Ce se făceau că uită de ştampilă. Păreai o adorabilă regină, Stăpână peste liste şi pe tuş, Iar noi,

Doamne, dacă-mi eşti prieten, Cum te lauzi la toţi sfinţii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, N-asculta de toţi zurliii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, Nu-mi mai otrăvi ursita, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu